Sari la conținut

weigern

De la Wikționar, dicționarul liber

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus weigarôn, confer daneză vægre, suedeză vägra.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
weigern
Infinitiv weigern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
weigerst
weigert
Indicativ imperfect weigerte
Participiu perfect geweigert
Verb auxiliar haben
  1. a refuza

sich weigern

  1. a se priva de ceva, a se renunța; a se opune

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse