weiten

De la Wikționar, dicționarul liber

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus wîten.

Pronunție

  • AFI: /ˈvaɪ̯tən/


Verb


Conjugarea verbului
weiten
Infinitiv weiten
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
weitest
weitet
Indicativ imperfect weitete
Participiu perfect geweitet
Verb auxiliar haben
  1. a lărgi, a lăți
  2. a dilata

sich weiten

  1. a se extinde; a se dilata
  2. a se lărgi, a se lăți

Sinonime

Cuvinte compuse

Referințe