zăcătoare
Aspect
Etimologie
Din zăcător.
Pronunție
- AFI: /zə.kə'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului zăcătoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | zăcătoare | zăcătoare |
Articulat | zăcătoarea | zăcătoarele |
Genitiv-Dativ | zăcătoarei | zăcătoarelor |
Vocativ | zăcătoareo | zăcătoarelor |
- vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă.
- vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze.
- vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit.
- vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana.
- piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea.
- loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online