zbiciuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din zbiciui.

Pronunție

  • AFI: /zbi.ʧju'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
zbiciuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zbiciuire zbiciuiri
Articulat zbiciuirea zbiciuirile
Genitiv-Dativ zbiciuirii zbiciuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a zbiciui și rezultatul ei.


Traduceri