zbierătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zbiera + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /zbje.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zbierătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zbierătură zbierături
Articulat zbierătura zbierăturile
Genitiv-Dativ zbierăturii zbierăturilor
Vocativ zbierătură zbierăturilor
  1. zbieret, strigăt.


Traduceri

Anagrame

Referințe