zdrobitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a zdrobi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /zdro.bi'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
zdrobitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ zdrobitură zdrobituri
Articulat zdrobitura zdrobiturile
Genitiv-Dativ zdrobiturii zdrobiturilor
Vocativ zdrobitură zdrobiturilor
  1. (rar) sfărâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire.


Traduceri

Referințe