împinge

română

Etimologie

Din latină impĭngĕre.

Pronunție

• AFI: /ɨmˈpin.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) împinge
Infinitiv	a (se) împinge
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împing
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împingă
Participiu	împins
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare.
2. (v.intranz.) a se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc.

   Împinge dulapul.

3. (v.tranz.) a face să înainteze; a duce, a purta (până departe).
4. (fig.) (adesea peior.) a ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată).
5. (v.tranz.) (fig.) a îndemna, a îmboldi.
6. (v.refl.) a se înghesui pentru a putea merge înainte.
7. (v.tranz.) a îmbrânci.

   Împinsese pe cineva în prăpastie.

8. (v.tranz.) (înv.) a izgoni, a alunga.
9. (fig.) a nu accepta, a respinge.
10. (v.intranz.) (reg.) a cheltui.
11. (v.tranz.) a plăti.

Sinonime

• 1: urni
• 3: mâna
• 5: îndemna
• 7: îmbrânci
• 8: alunga, izgoni, goni
• 9: respinge

Cuvinte derivate

• împingător
• împingere
• împinsătură

Cuvinte apropiate

• respinge

Expresii

• A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva)

Traduceri

a deplasa prin aplicarea unei forțe de apăsare

afrikaans: dryf (Afrikaans) arabă: دفع (العربية) (dáfaʕa) catalană: empènyer (català) cehă: tlačit (čeština) chineză: 推 (中文) (tuī) coreeană: 밀다 (한국어) (milda) engleză: push (English) esperanto: puŝi (Esperanto) finlandeză: työntää (suomi) franceză: pousser (français) germană: drücken (Deutsch), schieben (Deutsch), stoßen (Deutsch) greacă: πιέζω (Ελληνικά) (piézo) italiană: spingere (italiano)

japoneză: 押す (日本語) (おす, osu) latină: pellere (Latina) maghiară: tol (magyar) neerlandeză: duwen (Nederlands) norvegiană: dytte (norsk), skubbe (norsk) papamiento: pusha (Papiamentu) poloneză: pchnąć (polski), popchnąć (polski) portugheză: empurrar (português) rusă: толкать (русский) (tolkát’) slovenă: potiskati (slovenščina) spaniolă: empujar (español) suedeză: skjuta (svenska) på, puffa (svenska) på, knuffa (svenska) swahili: kusukuma (Kiswahili)

Etimologie

Din împinge.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împinge.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru împinge.

Referințe

• DEX online