încâlcit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a încâlci.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kɨl'ʧit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
încâlcit
Singular Plural
Masculin încâlcit încâlciți
Feminin încâlcită încâlcite
Neutru încâlcit încâlcite
  1. (despre fire de ață, de păr etc.) încurcat.
  2. (fig.) (despre drumuri, străzi etc.) întortocheat.
  3. (fig.) (despre gânduri, idei, vorbe etc.) confuz, neclar, obscur.
  4. (despre scris) neciteț, ilizibil, neclar.


Traduceri

Referințe