încâlcitură
română
Etimologie
Din a încâlci + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kɨl.ʧi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului încâlcitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încâlcitură | încâlcituri |
| Articulat | încâlcitura | încâlciturile |
| Genitiv-Dativ | încâlciturii | încâlciturilor |
| Vocativ | încâlcitură | încâlciturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online