încârligare
română
Etimologie
Din a (se) încârliga.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kɨr.li'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încârligare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încârligare | încârligări |
| Articulat | încârligarea | încârligările |
| Genitiv-Dativ | încârligării | încârligărilor |
| Vocativ | încârligare | încârligărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online