încotro

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină contra ubi (Philippide, Principii, 92; Tiktin; DAR), cu în- relativ târziu.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko'tro/


Adverb

  1. (adesea interogativ) în ce direcție, unde.
    Încotro te duci?
    Se duce încotro îl duc ochii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde
  • Care încotro (poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile
  • A nu (mai) avea încotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decât...), a nu putea face altfel, a nu avea altă soluție, altă scăpare


Traduceri

Referințe