înnoroire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) înnoroi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.no.ro'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înnoroire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înnoroire înnoroiri
Articulat înnoroirea înnoroirile
Genitiv-Dativ înnoroirii înnoroirilor
Vocativ înnoroire înnoroirilor
  1. acțiunea de a (se) înnoroi.


Traduceri

Referințe