învechire
română
Etimologie
Din a (se) învechi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ve'ki.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învechire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învechire | învechiri |
| Articulat | învechirea | învechirile |
| Genitiv-Dativ | învechirii | învechirilor |
| Vocativ | învechire | învechirilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online