țicling
română
Etimologie
Din germană Ziehklinge.
Pronunție
- AFI: /ʦi'kling/
Substantiv
| Declinarea substantivului țicling | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | țicling | țiclinguri |
| Articulat | țiclingul | țiclingurile |
| Genitiv-Dativ | țiclingului | țiclingurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- unealtă formată dintr-o lamă de oțel, prevăzută cu mâner, folosită la răzuitul parchetului; rașchetă.
Traduceri
Traduceri