caravă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ka'ra.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
caravă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caravă carave
Articulat carava caravele
Genitiv-Dativ caravei caravelor
Vocativ caravă caravelor
  1. unealtă de pescuit de forma unei capcane deschise, care se instalează în lacurile litorale și în bălți pentru prinderea plăticii și a șalăului.


Traduceri

Referințe