chirie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din tc. kira < arab. كراء (kirā’) (Miklosich, Türk. Elem., II, 111; Roesler 596; Șeineanu, II, 115; Berneker 505; Daničič, V, 4; Lokotsch 1181), cf. ngr. ϰιρά (kirá), alb. qira, bg., sb. kirija.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului chirie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chirie | chirii |
| Articulat | chiria | chiriile |
| Dativ-Genitiv | chiriei | chiriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru (mai ales a unei locuințe).
- Plătește chirie pentru casă.
- A da ceva cu chirie.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj. și adv.) Cu chirie = (care este dat cuiva) pentru folosire temporară în schimbul unei plăți.
Expresii
- (intl.) A fi luat în chirie = a fi arestat
Traduceri
sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru
|
|