chirurgo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie chirurgus < greacă antică χειρουργός (cheirourgós).

Pronunție

• AFI: /ki'rurgo/

Substantiv

chirurgo m., chirurghi pl. (alternativ: chirurgi)

1. chirurg

Cuvinte derivate

• cardiochirurgo
• chirurga
• microchirurgo
• neurochirurgo

Cuvinte compuse

• chirurgo plastico

Cuvinte apropiate

• chirurgia
• chirurgico

Referințe

• Treccani.it