chiuit
română
Etimologie
Din a chiui.
Pronunție
- AFI: /ki.u'it/
Substantiv
| Declinarea substantivului chiuit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chiuit | chiuituri |
| Articulat | chiuitul | chiuiturile |
| Genitiv-Dativ | chiuitului | chiuiturilor |
| Vocativ | chiuitule | chiuiturilor |
- strigăt ascuțit, puternic și prelung (de bucurie, de îndemn etc.); chiuitură, hăulire, hăulit.
- chiuitură, strigătură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online