cimotie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din maghiară csemete, csimota.

Pronunție

  • AFI: /ʧiˈmo.ti.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
cimotie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cimotie cimotii
Articulat cimotia cimotiile
Genitiv-Dativ cimotiei cimotiilor
Vocativ cimotie cimotiilor
  1. (reg.) rudă, neam.


Traduceri

Referințe