coinculpat
română
Etimologie
Din franceză coinculpé.
Pronunție
- AFI: /ko.in.kulˈpat/
Substantiv
| Declinarea substantivului coinculpat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | coinculpat | coinculpați |
| Articulat | coinculpatul | coinculpații |
| Genitiv-Dativ | coinculpatului | coinculpaților |
| Vocativ | coinculpatule | coinculpaților |
- inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online