condiscipol

română

Etimologie

Din franceză condisciple < latină condiscipulus.

Pronunție

• AFI: /kon.disˈʧi.pol/

Substantiv

Declinarea substantivului condiscipol
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	condiscipol	condiscipoli
Articulat	condiscipolul	condiscipolii
Genitiv-Dativ	condiscipolului	condiscipolilor
Vocativ	condiscipolule	condiscipolilor

1. (rar) coleg de studiu, de învățătură (la un anumit dascăl).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online