confareație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză confarréation < latină confarreatio.

Pronunție

  • AFI: /kon.fa.re'a.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
confareație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confareație confareații
Articulat confareația confareațiile
Genitiv-Dativ confareației confareațiilor
Vocativ confareație confareațiilor
  1. (rar) căsătorie religioasă rezervată patricienilor.


Traduceri

Referințe