convocațiune
română
Etimologie
Din franceză convocation < latină convocatio, convocationis.
Pronunție
- AFI: /kon.vo.ka.ʦiˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului convocațiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | convocațiune | convocațiuni |
| Articulat | convocațiunea | convocațiunile |
| Genitiv-Dativ | convocațiunii | convocațiunilor |
| Vocativ | convocațiune | convocațiunilor |
- (rar) convocare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online