convoluție

română

Variante

• convoluțiune

Etimologie

Din franceză convolution.

Pronunție

• AFI: /kon.vo'lu.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului convoluție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	convoluție	convoluții
Articulat	convoluția	convoluțiile
Genitiv-Dativ	convoluției	convoluțiilor
Vocativ	convoluție	convoluțiilor

1. întoarcere, răsucire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• convolutei

Referințe

• DEX '98 via DEX online