criblură

română

Etimologie

Din franceză criblure.

Pronunție

• AFI: /kri'blu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului criblură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	criblură	cribluri
Articulat	criblura	criblurile
Genitiv-Dativ	criblurii	criblurilor
Vocativ	criblură	criblurilor

1. piatră dură, spartă mărunt, folosită la lucrări de asfaltare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online