crotalo

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină crotălum, care provine din greacă κρόταλον (krótalon) < κρότος (krótos).

Pronunție

• AFI: /'krɔtalo/

Substantiv

crotalo m., crotali pl.

1. crotal, șarpe-cu-clopoței

Cuvinte compuse

• crotalo ceraste

Referințe

• Treccani.it