crucișătură
română
Etimologie
Din a (în)crucișa + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /kru.ʧi.ʃə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului crucișătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | crucișătură | crucișături |
| Articulat | crucișătura | crucișăturile |
| Genitiv-Dativ | crucișăturii | crucișăturilor |
| Vocativ | crucișătură | crucișăturilor |
- (reg.) încrucișare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online