curtaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză courtage.

Pronunție

  • AFI: /kur'taʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
curtaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ curtaj curtaje
Articulat curtajul curtajele
Genitiv-Dativ curtajului curtajelor
Vocativ curtajule curtajelor
  1. ocupația curtierului.
  2. remunerație acordată curtierului la încheierea unei tranzacții.


Traduceri

Referințe