dăscălitură
română
Etimologie
Din a dăscăli + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /dəs.kə.li'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dăscălitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dăscălitură | dăscălituri |
| Articulat | dăscălitura | dăscăliturile |
| Genitiv-Dativ | dăscăliturii | dăscăliturilor |
| Vocativ | dăscălitură | dăscăliturilor |
- (rar) dăscăleală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online