debleiere
română
Etimologie
Din debleu (după franceză déblayage).
Pronunție
- AFI: /de.bleˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului debleiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debleiere | debleieri |
| Articulat | debleierea | debleierile |
| Genitiv-Dativ | debleierii | debleierilor |
| Vocativ | debleiere | debleierilor |
- ansamblul de operații efectuate pentru realizarea unui debleu.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online