decroșaj
română
Etimologie
Din franceză décrochage.
Pronunție
- AFI: /de.kro'ʃaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului decroșaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decroșaj | invariabil |
| Articulat | decroșajul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | decroșajului | invariabil |
| Vocativ | decroșajule | invariabil |
- (franțuzism) decroșare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online