demitere
română
Etimologie
Din a demite.
Pronunție
- AFI: /de'mi.te.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului demitere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | demitere | demiteri |
| Articulat | demiterea | demiterile |
| Genitiv-Dativ | demiterii | demiterilor |
| Vocativ | demitere | demiterilor |
- acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online