desăgel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din desag + sufixul -el.

Pronunție

  • AFI: /de.sə'ʤel/


Substantiv


Declinarea substantivului
desăgel
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desăgel desăgei
Articulat desăgelul desăgeii
Genitiv-Dativ desăgelului desăgeilor
Vocativ desăgelule desăgeilor
  1. (pop.) desăguță.


Traduceri

Referințe