desăgior

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din desag + sufixul -ior.

Pronunție

  • AFI: /de.sə'ʤjor/


Substantiv


Declinarea substantivului
desăgior
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desăgior desăgiori
Articulat desăgiorul desăgiorii
Genitiv-Dativ desăgiorului desăgiorilor
Vocativ desăgiorule desăgiorilor
  1. (pop.) desăguță.


Traduceri

Anagrame

Referințe