descătușare
română
Etimologie
Din a (se) descătușa.
Pronunție
- AFI: /des.kə.tu'ʃa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului descătușare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | descătușare | descătușări |
| Articulat | descătușarea | descătușările |
| Genitiv-Dativ | descătușării | descătușărilor |
| Vocativ | descătușare | descătușărilor |
- acțiunea de a (se) descătușa și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online