dichisire
română
Etimologie
Din a (se) dichisi.
Pronunție
- AFI: /di.ki'si.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dichisire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dichisire | dichisiri |
| Articulat | dichisirea | dichisirile |
| Genitiv-Dativ | dichisirii | dichisirilor |
| Vocativ | dichisire | dichisirilor |
- (pop. și fam.) acțiunea de (se) dichisi și rezultatul ei; dichiseală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online