dicroism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dichroïsme.

Pronunție

  • AFI: /di.kro'ism/


Substantiv


Declinarea substantivului
dicroism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dicroism invariabil
Articulat dicroismul invariabil
Genitiv-Dativ dicroismului invariabil
Vocativ dicroismule invariabil
  1. proprietate a unei substanțe birefringente de a absorbi selectiv și inegal cele două raze rezultate prin refracție.


Traduceri

Referințe