diftonga
română
Etimologie
Din franceză diphtonguer.
Pronunție
- AFI: /dif.tonˈɡa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) diftonga | |
| Infinitiv | a (se) diftonga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) diftonghez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) diftongheze |
| Participiu | diftongat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre vocale) a se transforma în diftong.
- (v.tranz.) a articula o vocală transformând-o în diftong.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online