distemper

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie distemp(e)ren, destempren < din franceza veche destremper sau latină târzie distemperare.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'tɛmpər/


Substantiv

distemper, (nenumărabil)

  1. (vet.) boala lui Carré
  2. tempera
  3. (înv.) stare maladivă

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to distemper
Infinitiv to distemper
Prezent simplu
pers. 3 sg.
distempers
Trecut simplu distempered
Participiu trecut distempered
Participiu prezent distempering
  1. a tulbura (o funcție)
  2. a vopsi cu tempera

Referințe