emoncțiune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză émonction.

Pronunție

  • AFI: /e.monk.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
emoncțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ emoncțiune emoncțiuni
Articulat emoncțiunea emoncțiunile
Genitiv-Dativ emoncțiunii emoncțiunilor
Vocativ emoncțiune emoncțiunilor
  1. eliminare a umorilor superflue.


Traduceri

Referințe