epifonem
română
Etimologie
Din franceză épiphonème.
Pronunție
- AFI: /e.pi.fo'nem/
Substantiv
| Declinarea substantivului epifonem | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epifonem | epifoneme |
| Articulat | epifonemul | epifonemele |
| Genitiv-Dativ | epifonemului | epifonemelor |
| Vocativ | epifonemule | epifonemelor |
- exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online