eructație
română
Etimologie
Din franceză éructation.
Pronunție
- AFI: /e.ruk'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului eructație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | eructație | eructații |
| Articulat | eructația | eructațiile |
| Genitiv-Dativ | eructației | eructațiilor |
| Vocativ | eructație | eructațiilor |
- acțiunea de a eructa și rezultatul ei; eliminare pe cale bucală a gazelor din stomac; râgâială, râgâit.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online