etambreu
română
Etimologie
Din franceză étambrai.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului etambreu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | etambreu | etambreuri |
| Articulat | etambreul | etambreurile |
| Genitiv-Dativ | etambreului | etambreurilor |
| Vocativ | etambreule | etambreurilor |
- deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online