făcliuță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din făclie + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /fə.kli'u.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
făcliuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ făcliuță făcliuțe
Articulat făcliuța făcliuțele
Genitiv-Dativ făcliuței făcliuțelor
Vocativ făcliuță făcliuțelor
  1. făclioară.


Traduceri

Anagrame

Referințe