găbuire
română
Etimologie
Din a găbui.
Pronunție
- AFI: /gə.bu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului găbuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | găbuire | găbuiri |
| Articulat | găbuirea | găbuirile |
| Genitiv-Dativ | găbuirii | găbuirilor |
| Vocativ | găbuire | găbuirilor |
- (pop.) acțiunea de a găbui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online