guițare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a guița.

Pronunție

  • AFI: /gu.iˈʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
guițare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ guițare guițări
Articulat guițarea guițările
Genitiv-Dativ guițării guițărilor
Vocativ guițare guițărilor
  1. acțiunea de a guița și rezultatul ei.


Traduceri

Anagrame

Referințe