infatuare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a (se) infatua.

Pronunție

  • AFI: /in.fa.tu'a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
infatuare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ infatuare infatuări
Articulat infatuarea infatuările
Genitiv-Dativ infatuării infatuărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a (se) infatua.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe