intercede

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză intercéder.

Pronunție

  • AFI: /in.ter'ʧe.de/


Verb


Conjugarea verbului
intercede
Infinitiv a intercede
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
interced
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să interceadă
Participiu intercedat
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (rar) a interveni, a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe