invită
 Vezi și : invita
|
română
Etimologie
Din franceză invite.
Pronunție
- AFI: /inˈvi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului invită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | invită | invite |
| Articulat | invita | invitele |
| Genitiv-Dativ | invitei | invitelor |
| Vocativ | - | - |
- (la jocul de cărți, la scrimă) deschidere.
Sinonime
- (spec.) deschidere
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din invita.
Pronunție
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru invita.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru invita.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru invita.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru invita.