involuare
română
Etimologie
Din a involua.
Pronunție
- AFI: /in.vo.lu'a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului involuare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | involuare | involuări |
| Articulat | involuarea | involuările |
| Genitiv-Dativ | involuării | involuărilor |
| Vocativ | involuare | involuărilor |
- acțiunea de a involua și rezultatul ei; involuție; regres.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online